Dormi romane,caci somnul tau naste monstri !

                                                       Un pic din ceea ce simt

                              Este trecut de ora 004:00 ....Frig afara, frig in casa, frig in sufletul meu...
Toate astea, toate gandurilepentru ziua ce abia incepea, mi~au creat o stare de neliniste, un incontrolabil tremur, o stare de emotie, o..ceva.
Oare sa fie astazi ziua cea mare ? Oare sa fie astazi, ziua in care Romanii se vor "calca in picioare" , pentru a fi prezenti in Piata Victoriei,la renasterea Romaniei ?
Oare sa fie asa ....?
Cu o strangere de inima,ma imbrac incet si calculat.... Protectiile pentru genunchi,armura,cizmele cu kevlar,manusile cu fibra de carbon, geaca cu protectii din titan si casca , ma asteapta si ele, parca ar fi ultima oara cand le port.Cafeaua ,ma asteapta rece pe masa,transmitandu~mi parca, frigul si intunericul de afara.
Iau o gura din ceasca, in speranta ca ma va inviora(dupa o noapte alba),ca imi va creea o stare de buna dispozitie, dar nu este asa... Frigul imi patrunde in suflet, pe masura ce ma imbrac.Totul este ireal, fantasmagoric, de necrezut....Oare sa fie astazi ziua in care ne luam tara inapoi? O groaza de scenarii, prind contur in mintea mea, dar nici unul dintre ele nu ma avertizeaza sau pregateste pentru ce va sa vie.Totul este acoperit cu o ceata densa de informatii ambilicate, menite sa~mi creeze confuzie, nu numai in mintea mea, ci si in acelor oameni care nu cunosc nimic din ce se va intampla.
Totul, dar totul se afla sub semnul unei confuzii.Cu aceste ganduri si o mica gentuta, ma indrept spre usa cu intentia de a pleca.
Dar uit un lucru, un lucru foarte important.... Raman paralizat de controversa interioara...sa ma intorc din drum sau nu? Trebuie s~o fac, pentru ei ies din casa, pentru ei m~am imbracat asa, pentru ei ... Pentru Familia mea!
Deschid usa si atent sa nu fac nici un zgomot, ma apropii usor de pat... Doarme linistit, stiind ca tatal lui,va face tot ce~i sta in putinta, ca copilul lui sa fie liber si sanatos, intr~o tara libera si sanatoasa.    Il invelesc si pret de o secunda, lunga cat o eternitate, realizez un lucru...tot ce conteaza, este libertatea copilului meu, a copiilor nostrii.O mana ma atinge pe umar si cu o voce somnoroasa, plina de intelegere dar hotarata, sotia imi spune clar si raspicat ,"Dute si fa ceea ce crezi ca~i mai bine pentru FAMILIA NOASTRA " . Undeva in mine, ceva se rupe.........
Cu un zgomot asurzitor, auzit numai de mine, bariera imposibilului se sfarama, caci lupta mea,este pentru Neam si Tara.
Simt invincibilitatea cum ma impresoara si devin zidul invulnerabil, scutul familiei mele.
Coborat in fata blocului, o vad pe "ea" ... ma asteapta, asa cum o face ori de cate ori e nevoie.Cuminte si rea, docila si periculoasa ...O mangai duios si~i promit noi aventuri si drumuri pline de frumos.
Bag cheia in contact, o incalec si o las oleaca sa~si incinga uleiul...altfel, nu ne intelegem cum trebuie. 5 Minute mai tarziu, incepe sa toarca precum pisica langa soba, satisfacuta de tratamentul demn de o regina. Am nevoie de ea, caci numai ea ma va tine in viata si tot ea, ma va aduce intreg si nevatamat inapoi la familie....Ea, motocicleta mea !
Ceasul arata ora 5, deja sunt in intarziere. Demarez usor sa nu~mi trezesc vencinii si taximetristii din somn si ma indrept usor spre iesirea din Craiova. Drumul plin de denivelari, ma trezeste din amorteala. Chiar daca este accidentat pe ici pe colo, drumul este in regula. Bine macar ca nu este trafic la ora asta.Lumea doarme, doarme nestiind ca unul dintre ei, pleaca la Bucuresti sa le apere copiii. Lumea doarme, cu masca pe fata, cu dopuri in urechi si obloane pe ochi...
Romania doarme !
Doarme de 30 de ani si eu vreau s~o trezesc. As vrea sa am puterea de a~i trezi pe toti, pe fiecare dintre ei, sa le arat adevarul, sa~i luminez sa~i indrum si sa~i apar de minciuna, dar mi~e teama ca nu pot, nu pot singur. Dar poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi reusi.... intr~o zi.
Ies usor din oras si ma indrept spre Bucuresti, lasand in urma orasul adormit ...totul plare linistit, atat de linistit, incat linistea devine ingrozitoare. Nimeni nu face nimic, totul pare mort...un film de groaza vazut in trecut, imi vine in minte, un  film in care NIMENI, nu mai exista. In timp ce gonesc spre Bucuresti, undeva in coltul mintii, o vorba nu~mi da pace, ceva ce am uitat, ceva ... Ahh, da,imi aduc aminte, imi aduc perfec aminte. Inima~mi bate mai puternic, contopindu~se cu zgomotul motorului...acum imi aduc aminte !!! Totul incepe sa se trezeasca, Romania renaste, oamenii incep a zambi si ca un facut, soarele isi arata fata. Daaaaa, imi aduc aminte, doua cuvinte de o importanta majora la nivel National..Doar doua vorbe spuse de o sotie ingijorata la miez de noapte :
"Familia Noastra". Doua vorbe, ce au ridicat mortii din morminte si au dat nastere eroilor de care am auzit si carora le multumim pentru sacrificiul facut, facand si noi la fel. Am ajuns in Pitesti, plin de ganduri, nedormit, ma indrept spre o benzinarie, pentru a alimenta atat motocicleta, cat si pe mine. Avem nevoie de oleaca de odihna, inainte de a intra pe autostrada. Nu stiu cum este la altii, dar 100 de km, pentru mine reprezinta 100 de km de pericole. Desi ma grabesc, nu ma pot abtine sa nu visez cu ochii deschisi la tot ce se poate intampla la miting.Toate scenariile posibile, se deruleaza pe repede inainte, dar niciunul dintre ele, nu ma pregateste pentru ce va fi sa se intample acolo.....
Dupa cateva peripetii de domeniul fantasticului si o jumatate de ora mai tarziu, intru in Bucuresti. Este la fel ca data trecuta. Aceleasi masti, aceleasi personaje, aceeasi prostie datorita ignorantei si aceeasi dovada de supunere oarba unui sistem infect corupt si criminal.
Toti sunt umbre, desi sunt diferiti, arata la fel... niste roboti umblatori, doritori de lucruri ce nu le folosesc, doar si numai pentru ca asa sunt impinsi sa faca de televiziunile corupte sau cumparate de agentiile straine, care au interesul ca aceasta natie sa dispara.
O indoiala imi bate la usa inimii, incercand sa ma atentioneze de un pericol iminent, dar cuvintele sotiei imi dau putere..."Familia Noastra"
Cine as fi, daca nu as face tot posibilul sa~i rezesc la realitate, cine as fi daca nu as realiza imposibilul si as lasa"Familia Noastra", sa se balaceasca in namolul alimentat constant de televiziunile politic corupte. Cine as fi ?? Va spun cine nu as fi ........Nu as fi ROMAN !!!
La ora 13, ma indrept spre Piata Victoriei, cu inima stand sa~mi iasa din piept. Vedeam cu ochii mintii, cum sutele de mii de Romani ridicandu~se si strigand intr~un glas :  AJUNGE !
Vedeam cum jandarmii fraternizea cu protestatarii patrioti, vedeam o Romanie trezita.......Vedeam "Familia Noastra", prinzand viata si mai vedeam cum strabunii ne zambesc de acolo din ceruri.......
 Un nod in gat, ma face sa opresc motorul involuntar in plin trafic. Ignorand claxoanele si injuraturile celorlalti participanti la trafic devin rigid, surd si mut...totul pare de ne crezut. Ma uit in jos la tricolorul ce~mi atarna pe asfaltul incins si el, la fel de surprins si murdar la fel ca mine, devine inert,
oprindu~se din fluturat. O voce ma trezeste din amorteala : Domnule, va simtiti bine ? Ridic privirea si realizez ca in picioare in fata mea,este un tanar politai,un copil, de~o sema cu fiul meu. Abia atunci realizez ca sunt in genunchi in mijlocul strazii strangang in pumni drapelul obosit de atata fluturat.. Alex ?
Nu, nu sunt Alex, ma numesc Alecu, dar au facut o gluma si nu au mai pus un "U" pe ecuson, imi spune tanarul politai zambind copilareste ...Sunteti in regula, ma intreaba inca o data. Sunt doar putin obosit, vine raspunsul automat din partea mea. Imi cer scuze, ma ridic, pornesc motorul si plec sa~mi caut un loc de parcare. Trebuie sa~mi revin, trebuie sa~mi revin..imi spun ! Oamenii, nu trebuie sa~mi vada slabiciunea, dezamagirea sau frustrarea. E datoria mea sa~i imbarbatez, sa le arat calea si sa le ofer un sprijin moral.... E datoria mea sa le tin umbra si sa~i apar de dezamagiri...
E datoria mea de Roman sa~mi apar familia !
Tristetea, oboseala si dezamagirea, incep sa se faca simtite. Din sutele de mii de oameni, ce~i vedeam cu ochii mintii, doar 150 de persoane se aflau in Piata Victoriei. Iar din aceste persoane jumatate, erau doar pentru a~si face poze  sau live.uri....Dezamagit de tot si de toate, dar pastrandu~mi zambetul, am stat retras, incercand sa nu ies in evidenta prea mult, fiind inconjurat doar de fratii mei. Dupa cateva ore, am hotarat  ca ar fi mai bine daca nu as face parte din aceasta adunare. Mi~am imbratisat fratii si am plecat grabit spre motor, ca nu cumva, cineva sa~mi vada tristetea si lacrimile ce~mi bateau la usa ochilor.....
                                  Asta s~a intamplat in data de 15.05.2020

                               Dormi linistit Romane, caci moartea~ti bate la usa !
                                  Al dumneavoastra devotat, Motocu Marian.

(un biet muritor de rand)